duminică, 13 martie 2011

Alege viata!

Organizatiile preocupate de promovarea intereselor homosexualilor, asa cum este Amnesty International, isi bazeaza activitatea pe urmatorul sofism: "nu exista decat indivizii, drepturile lor individuale si morala individuala". Ei nu recunosc valorile nationale si morale ale unui popor, ba chiar le sfideaza.

De vreme ce fiecare dintre noi este liber sa isi defineasca propriul sistem de valori, unul poate sustine ca pentru el moral este sa omoare, sa fure sau sa abuzeze copiii.
Pana la urma la ce anume raportam sistemul de valori individual? La confortul propriu? 
Este esential sa numim binele bine si raul rau.
Fiecare dintre noi are libertatea de a alege binele sau raul, cat timp suntem pe acest pamant.
Cea mai periculoasa arma este cea care infatiseaza raul sub masca de bine, pentru ca atunci i se rapeste omului, de fapt, posibilitatea de a face o alegere in cunostinta de cauza.

 



vineri, 11 martie 2011

Ingradirea consumului de pornografie

"Senatorii din Comisia de cultură au discutat marţi un proiect de lege al Guvernului privind modul de cenzurare a pornografiei pe internet, ca măsură de protejare a minorilor, subiect care a stârnit dezbateri aprinse legate de definiţia fenomenului, dar şi de modul de blocare a site-urilor de profil."


Ingradirea consumului de pornografie este o masura care vine din exterior. Nici o transformare REALA nu are loc asa. Daca - sa presupunem - s-ar reusi cenzurarea totala a pornografiei in Romania, cel mai tare "proxy" ramane, totusi, mintea omului. S-au gasit "solutii" si in timpul comunismului pentru promovarea pornografiei, chiar si atunci cand nu aveam internet. Este bine ca reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane si-au exprimat pozitia, dar concomitent ei ar trebui sa promoveze ce altceva punem in loc. Fara o innoire a mintii si o (re)dedicare totala fata de Dumnezeu, vom gasi intotdeauna argumente rationale pentru a scuza orice mizerie, caci "din preaplinul inimii vorbeste gura".

duminică, 14 noiembrie 2010

Ucenic

„Sã fii ucenic înseamnă sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumează. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.” Părintele Teofil Paraian

Smerenie

Smerenia este starea Cuvântului Întrupat, este starea lui Hristos care acceptă chenoza, acceptă, din dragoste pentru om defăimarea, batjocura, crucea. Omul care se vede păcătos, se vede mai jos de toată făptura, iar cel care-şi vede păcatele intră în starea lui Hristos. Hristos este Cel ce-l îmbracă, iar acela dobândeşte mintea lui Hristos. Ori aceasta nu este suferită de demoni. Aceasta îi arde cel mai tare. 
Dacă ar fi să privim la cum defineşte Sfântul Ioan Scărarul smerenia am citi: 
<<ne-am adunat şi am cercetat împreună şi am ispitit înţelesul cinstitei numiri. Şi unul a zis că ea înseamnă uitarea deplină a isprăvilor proprii; altul, a se socoti pe sine cel mai de pe urmă şi mai păcătos dintre toţi; altul, cunoştinţa ce o are mintea despre neputinţa şi despre slăbiciunea ei; altul, a lua înaintea aproapelui în cazuri de supărări şi a dezlega cel dintâi mânia; altul, cunoaşterea harului şi milei lui Dumnezeu; altul, iarăşi, simţirea sufletului zdrobit şi tăgăduirea voii proprii. Iar eu am zis: "Smerita cugetare este un har fără de nume al sufletului, având un nume numai pentru cei ce au primit cercarea (experienţa ei)" şi "cel ce m-a îndrăgit nu va mai lovi, nu va mai judeca, nu va mai voi să stăpânească, nu va mai face pe înţeleptul, până ce va rămâne unit cu mine". Căci după unirea cu mine, acela nu mai e supus legii" şi "dragostea şi smerenia sunt o sfinţită pereche. Cea dintâi înalţă, cea de-a doua, susţinându-i pe cei înălţaţi, nu-i lasă niciodată să cadă.">>

Leacurile recomandate in Patericul Egiptean impotriva desfranarii


1.      Rugăciunea: "un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei afla odihnă." (Agathon, 21); "povestitu-sa despre maica Sara, că a răbdat treisprezece ani, fiind luptată tare de dracul curviei şi niciodată nu s-a rugat să se depărteze războiul de la dânsa, ci mai vârtos zicea: Dumnezeu, dă-mi putere!" (Sara, 1)
2.      Postul: "un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, părinte, că pântecele meu mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu. Zis-a lui bătrânul: de nu vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu," (VI, 34)
3.      Răbdarea: "un bătrân oarecare, l-a văzut pe ucenicul său că este foarte supărat şi necăjit de dracul curviei. Şi i-a zis lui: fiule, vrei să-l rog pe Dumnezeu să se depărteze de la tine şi să te părăsească acel război? Iar el a zis: ba nu, părinte, că de mă şi supăr şi mă necăjesc de acel război şi mă ostenesc muncindu-mă, dar văd din osteneală roada răbdării întru mine. Pentru aceasta mai vârtos te roagă pentru mine, părinte, să-mi dea Dumnezeu răbdare ca să pot purta cu mulţumire această ispită. Zis-a lui bătrânul: acum, fiule, am cunoscut că eşti în sporire şi că mă întreci." (VI, 5)
4.      Nădejdea: "un frate oarecare, ce trăia în Enat, în mănăstirea Alexandriei, a căzut în păcatul curviei şi după cădere, de multa lui scârbă l-a dus pe el vrăjmaşul la deznădăjduire. El mai venindu-şi în fire şi văzându-se biruit de scârbă şi deznădăjduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gândul său spre buna nădejde, zicând: crezi în marea milostivire a lui Dumnezeu, că va face şi cu mine păcătosul şi mă va ierta! Iar când grăia el întru sine acestea, diavolii i-au zis: cum ştii tu că îşi va face milă cu tine? Şi le răspundea lor aşa: dar voi cine sunteţi şi ce grijă aveţi, de îşi va face Dumnezeu milă cu mine ori de nu îşi va face? Că voi sunteţi fiii întunericului, ai gheenei şi ai pieirii veşnice, iar Dumnezeu este bun şi milostiv. Voi ce treabă aveţi? Acestea grăindu-le lor fratele au fugit dracii ruşinaţi de la dânsul, neputând să-i mai facă nimic. Iar fratele cu nădejdea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit şi s-a mântuit." (VI, 24)
5.      Luarea aminte la cauza patimii şi tăierea acesteia: "a zis un bătrân. Dacă curvia se luptă cu trupul tău, vezi din care pricină s-a pornit războiul asupra te şi o îndreptează. Sau din desfătare, sau din somn mult, sau din mândrie, sau de te socoteşti pe tine mai bun decât pe altul, sau ai osândit pe cineva când greşea. Fiindcă afară de acestea nu se luptă omul spre curvie." (VI, 42)
6.      Înfrânarea simţurilor şi a gândului: "s-a dus odată avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei şi dacă s-a întors la Schit, l-au întrebat pe el fraţii: cum se află. Iar el a zis: cu adevărat, fraţilor, eu faţă de om nu am văzut, fără numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicând: oare, s-au cufundat ei, avvo? Iar el a zis: nu aşa, ci nu m-a biruit cugetul să văd pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat şi s-au întărit ca să păzească ochii de răspândire." (Isidor, 8); "spuneau părinţii despre un bătrân, care mergând pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip, pe lângă drum. Iar el mergând, tot astupa cu piciorul acele urme, zicând: ca nu cumva să le vadă vreun frate neputincios şi din vederea acestora să înceapă a-l supăra gândurile şi războiul curviei." (VI, 18)
7.      Fuga de prilej: "zicea ucenicul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să mergem. I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care să nu aibă femeie, decât numai în pustie? Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!" (Sisoe, 3)
8.      Fuga de compania sexului opus: "un frate a rugat pe avva Daniil zicând: dă-mi o poruncă şi o voi păzi pe ea! Şi a zis lui: niciodată să nu întinzi mâna ta cu femeie în strachină şi să mănânci cu ea şi cu acestea vei scăpa puţin de dracul curviei." (Daniil, 2); "zis-a un bătrân: sarea este din apă şi când se apropie de apă, se topeşte şi piere! Aşa şi călugărul, din femeie este născut şi de se va apropia de ea, se va topi şi va pieri." (VI, 27)

Legatura permanenta cu Dumnezeu, nu "regulile" (legea)

Se spunea despre avva Pafnutie că degrabă nu bea vin. Dar călătorind odată s-a aflat într-o ceată de tâlhari şi i-a găsit pe ei bând vin. Deci îl cunoştea pe el mai marele tâlharilor şi îl ştia că nu bea vin. Văzându-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin şi luând sabia în mână, i-a zis bătrânului: de nu vei bea, te omor. Şi cunoscând bătrânul că porunca lui Dumnezeu va să facă şi vrând să-l câştige, a luat şi a băut. Iar mai marele tâlharilor şi-a cerut iertare de la el, zicând: iartă-mă avvo, că te-am necăjit! Şi i-a zis bătrânul: cred lui Dumnezeu, că pentru paharul acesta va face cu tine milă şi în veacul de acum şi în cel viitor. Zis-a mai marele tâlharilor: cred lui Dumnezeu că de acum nu voi mai face rău nimănui. Şi a câştigat bătrânul toată ceata, lăsându-şi voia sa lui Dumnezeu." (Pafnutie, 2)

Dreaptă socotinţă referitoare la alimentaţie

"Există legături bine cunoscute între rugăciune şi starea stomacului, între smerenie şi starea stomacului, între desfrâu şi starea stomacului etc. 
Un stomac plin de mâncare se face poticnire pentru virtuţi, oprelişte pentru rugăciune, învolburare a sângelui spre desfrâu, îndemn spre lenevire etc. Acestea toate sunt cunoscute. 
Dar uscarea trupului de patimi, învaţă Părinţii, postul ca atare, e o chestiune de durată, de dreaptă socoteală, sănătate şi har. În funcţie de durată, pentru că trupul trebuie deprins treptat cu postirea, aproape fără să se observe, şi apoi menţinute toate poziţiile câştigate. În felul acesta omul duhovnicesc se izbăveşte de lanţurile omului trupesc. Aceasta se cheamă dreaptă socotinţă."
(Patericul Egiptean)